Sion (ebraică: ציון, Tzion sau Țion) este amintit în Tanah (ebr. תנ״ך tanah, TNK, biblia evreilor), mai întâi ca cetate a iebusiților, iar mai apoi ca așezare fortificată ebraică în vremea regelui David, fiind situat în zona colinei sau muntelui cu acelaș nume, în partea de sud-est a Ierusalimului de azi. După cucerirea și întărirea cetății sub regii David, și Solomon, iar mai apoi în perioada exilului babilonean, Sion a devenit treptat un simbol al speranței mesianice a evreilor. Această tradiție și-a găsit oglindirea în profețiile prorocului Isaia.

(conform )


The etymology of the word Zion (ṣiyyôn) is uncertain. Mentioned in the Bible in the Book of Samuel (2 Samuel 5:7) as the name of the Jebusite fortress conquered by King David, its origin likely predates the Israelites. If Semitic, it may be associated with the Hebrew root ”ṣiyyôn (“castle”) or the Arabic root ṣiyya (“dry land”) or the Arabic šanā (“protect” or “citadel”).[5][6] It might also be related to the Arabic root ṣahî (“ascend to the top”) or ṣuhhay (“tower” or “the top of the mountain”). A non-Semitic relationship to the Hurrian word šeya (“river” or “brook”) has also been suggested.

View of Mount Zion from Mount of Olives

Sahyun (Arabicصهيون‎, Ṣahyūn or Ṣihyūn) is the word for Zion in Arabic and Syriac. A valley called Wâdi Sahyûn(wadi being the Arabic for “valley”) seemingly preserves the name and is located approximately one and three-quarter miles (2.8 km) from the Old City of Jerusalem‘s Jaffa Gate.

The phrase Har Tzion, lit. “Mount Zion”, appears nine times in the Tanakh. It is spelled with a Tzadi and not Zayin.

Read all about on